miercuri, 16 aprilie 2014

Jacques Salomé - "Povestea pestisorului furios "

Primul meu articol pe blog ! Wow,cu ce as putea incepe ?
Cred ca voi incepe cu o poveste,o poveste frumoasa ,simpla si plina de intelepciune .Am citit-o intr-una din cartile scrise de Jacques Salomé ,un autor pe care il apreciez enorm Cartea se numeste "Contes pour grandir de l'interieur" Toata lumea e pregatita ? Sa incepem!
 "Iata povestea unui pestisor mic ,mic ,mic ce purta in sufletul sau o maaaare furie. Atat de mare era furia si enervarea lui incat ar fi putut sa inghita intregul ocean.
 A fost o data un pestisor pe care se numea Cenvin .El locuia intr-o mare indepartata,nu tocmai marea cea mare ci un pic mai micuta insa plina de pestisori.Pestisorul Cenvin locuia impreuna cu parintii lui.
Trebuie sa va spun ca taticul si mamica pestisorului erau foarte,foarte severi cu el .Nu stim din ce cauza insa il impiedicau sa faca tot felul de lucruri. Poate ca le era teama sa nu se loveasca,sau sa nu se piarda ...Nu i-au spus niciodata care e cauza deoarece parintii pesti nu prea vorbesc despre ei.Ii reporosau tot timpul ba ca inoata,ba ca se joaca,ba ca face galagie cand vorbeste iar saracul pestisor avea tot timpul sentimentul ca nu face niciodata ceea ce trebuie .Se intreba destul de des daca parintii lui erau parintii lui adevarati ,atat de severi i se pareau cu el. Cateodata se simtea in plus ...Si ii era foarte,foarte teama de ei,mai ales de taticul lui,un pic mai putin de mama insa si de ea se temea .Teama asta pe care o simtea in suflet,o ascundea in interiorul lui,niciodata n-ar fi spus cuiva ca ii e teama. Cui sa marturiseasca asta? Cui sa vorbeasca despre ceea ce simte ? Ceilalti pestisori nupareau speriati de ceva,ei nu se temeau de parinti ! 

Astfel,in fiecare dimineata ,pestisorul cel mic mergea la scoala pestisorilor si cum ajungea acolo,stiti ce facea? Dintr-o data incepea sa inoate catre ceilalti pestisori care se jucau in curtea scolii si ii musca .Da,ii musca din plin cu gura lui de pestisor,uite asa CRONT!! CRONT !!Ii lovea apoi cu inotatoarele si cu coada,le arunca apa in ochi pentru ca sa ii faca sa planga. 

 Ba da,ba da ,si pestisorii plang! Nu se vede pentru ca lacrimile lor seamesteca cu apa de mare insa si ei plang! 
Bineinteles,toata lumea se intreba de ce Cenvin ,pestisorul cel mic musca si bate pe ceilalti? Multi pestisori se temeau de el foarte tare .Pentru Cenvin era normal,si el se temea de mama si de tata asa ca la randul sau ii speria si el pe cei mai mici decat el. Insa in sufletul lui era foarte trist... Si daca ati sti cum e tristetea unui pestisor copil...E atat de trista incat uneori marea devine gri sau neagra!
 Intr-o buna zi invatatoarea pestisorilor s-a apropiat de Cenvin si i-a spus:
 -Te-am vazut foarte des ca ii bati pe ceilalti pestisori. De cele mai multe ori chiar eu te-am oprit. Eu nu vreau ca ceilalti pestisori sa se teama de tine .Am observat ca ai in sufletul tau multa,multa furie. In unele zile furia ta e rosie si pare mai mare decat de obicei. Ieri seara,inainte sa adorm,m-am gandit la tine,am chibzuit mult si mi-a venit o idee! Uite ,ti-am adus o cutie in care tu sa poti sa-ti pui furia si nervii. E o cutie in care toti copiii pestisori isi pot pune furia.Dimineata,cand ajungi la scoala,pui furia in cutie si cand pleci,daca vrei,ti-odau inapoi Daca vrei,poti chiar sa o lasi sa doarma aici,la scoala peste noapte. 
 Pestisorul cel mic a ramas uimit. Nu stia ca exista cutii pentru furie,pentru teama sau pentru tristete .
In dimineata aceea el nu spuse nimic insa a doua zi veni la scoala cu o scoica mica pe care o gasise pe strada,in drum spre scoala,pe fundul marii. O tinea strans in mana si merse cu ea la invatatoare:
 -Doamna,mi-am adus tristetea ca sa o pun in cutia pentru furie!
Invatatoareaa luat scoica cea mica in mana,a privit-o indelung si a vazut ca intr-adevar,in ea era o tristete enorma .A inteles ca toate furiile si toti nervii sunt de fapt tristeti care nu pot sa fie exprimate altfel A pus scoica in cutia pentru tristete si am impresia ca l-a pupat pe pestisor,dar nu sunt sigura ,fiindca nu stiu daca pestisorii se pupa intre ei.


Urmarea povestii? Nu stiu... Insa am aflat ca de atunci si alte invatatoare din alte scoli pentru pestisori au inceput sa le propuna copiilor cutii pentru sentimentele negative ,astfel incat copiii sa le poata pune acolo si astfel sa se debaraseze de energiile negative si de gandurile negre. Am impresiaca functioneaza si pentru copiii oamenilor.
 Astfel se termina povestea pestisorului plin de furie"
Si ca sa termin povestea in mod traditional ,voi spune: "Si-am incalecat pe-o sa ,si v-am spus povestea asa !" 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu